GRAVITY JAM
easy downhill session
Sinaia, 30 Septembrie 2006
Despre eufemism ca modus vivendi sau "Iartă-ne, Doamne, că n-am ştiut ce facem!"
M-a pus diavolul en persona s-o iau pe arătură cu arta culinară cu cîteva săptămîni în urmă! Na, poftim: găseşte un corespondent gastronomic pentru evenimentul gravitaţional desfăşurat în Sinaia weekend-ul trecut! Choux a la Crème? Caesar Salad? Galuşte cu prune? Supă de fazan cu fidea de casă şi pătrunjel proaspăt? …mmmnu! În fine, nici unul dintre noi nu cred că realiza, în timp ce dădea la sapă ori defrişa "ecologic" pasaje din traseu, ce avea să se întîmple în zilele de concurs la Sinaia. Am dorit, în primul rînd, să răspundem celor sătui de învălmăşeala de la Kamikaze, dar aveam, la rîndu-ne, chef de ceva proaspăt şi-n acelaşi timp clasic. (Păstrăv la grătar cu mujdei? Fettucine Bolognese?) După cum am mai insistat, traseul conceput de noi nu a avut niciodată pretenţia de a fi un parcurs de downhill veritabil, aşa cum le cunoşteam pe cele de prin perindările noastre paneuropene (şi nu numai…), dar odată ce am început să ne dăm pe el, am realizat că acesta trebuie să fie traseul perfect pentru nivelul actual al scenei de mountainbike din România. Un parcurs pe care să te simţi bine. Fără drop-uri în faţa cărora să te gîndeşti juma' de minut pe unde le poţi sări în picioare şi fără porţiuni de asfalt pe care să te întrebi ce bucată din bicicletă ar trebui să mai dai jos pentru a fi mai aerodinamic. (File de vită Stroganoff?) Singletrail-uri proaspete prin pădure, secţiuni tehnice menite să nu-ţi frîngă picioarele, cîteva abrupturi mai delicate, un highspeed-section old-school în onoarea rădăcinilor noastre de organizatori (ce bat mai bine de 12 ani în trecut), numeroase switchback-uri şi suficiente "mici capcane" cît să le ţină participanţilor interesul viu şi pulsul la cote ridicate. De asemenea, un parcurs destul de "democratic", ce nu avantajează nici full-suspenderele long-travel şi nici hardtail-urile uşurele, un fully manevrabil de enduro (cu o cursă de ca. 15 cm) fiind probabil compromisul ideal. Feedback-ul competitorilor a fost aproape unanim: cel mai bun parcurs de coborîre de pe la noi de bun timp încoace! (Mousse au chocolat?) Vă e clar că n-a trebuit să descalificăm pe nimeni din lipsă de rînjet… ;)
Lumea a venit deja de vineri, sau chiar de joi, şi s-a arătat recunoscătoare pentru ce i s-a pus la dispoziţie. Tot vineri, Andrei Şubran, Toma şi cu Shepty au terminat şi ultima secţiune tehnică, poate cea mai reuşită din întreg traseul. (File de şalău în aluat, cu lămîie şi sos de struguri?) Pe parcursul celor trei zile, accesul către Cota 1400 s-a făcut prin microbuzele ce transportă de regulă călători obişnuiţi, telecabina fiind, din păcate, prohibitiv de scumpă (nota bene!). Le mulţumim pe această cale celor 2-3 şoferi pentru îngăduinţă şi înţelegere! Înghesuiala, bicicletele zgîriate şi conductele de Magura sparte au fost aproape de-la-sine-înţelese… (Mixed Grill?)
Dar old-school nu au fost numai secţiunile de mare viteză şi sistemul de concurs cu două manşe… Deşi majoritatea participanţilor au fost din Bucureşti şi din zona Braşovului, a reapărut printre rideri un sentiment de unitate şi de solidaritate de mult uitat; cam din "vremurile bune", cum ziceam… Uimitor, dar fără stres! O bună parte din noi s-a cazat "la mansardă" (mulţumim, Tanti!) şi, după promenada de seară prin bîlciul de jos, din centru, s-a delectat sîmbătă seara pînă tîrziu în noapte, în hohote de rîs unanime, cu bancuri, bere, seminţe, Taraf TV şi re-re-re-re-run-uri din "Emanuelle" (vai!). (Cîrnaţi sîrbeşti de oaie, cu cartofi ţărăneşti şi salată de ghebe murate?)
"Duminicaaa e Aaabraaacadaaabra!", cînta Marian Râlea cînd eram copil. Şi, ce să zic… a fost! Scamatoriile au început să se ţină lanţ încă de dimineaţă, cînd cei mai mulţi competitori au sosit cuminţei în start, la 1400, la ora stabilită, ÎNAINTEA organizatorilor! (Gordon Bleu? Jägerschnitzel? Escalop de porc cu ciuperci?) Sub privirile mirate ale "turiştilor" dotaţi cu creastă de gel, tricou Kenvelo băgat în pantalonii de treling Reobeek, geacă de piele, ghiuluri şi unghie a degetului mic prelungită "strategic", şi ale "micilor întreprinzători" cu un dinte în gură (jur!), ce veniseră şi ei la munte "să facă un ban cinstit", s-au făcut rapid înscrieri, au fost trimişi riderii la încă o tură de antrenament şi s-a pornit concursul. Un oarecare Kinda Geza a reuşit să ajungă la ţanc, exact înainte de începerea primei manşe, după ce, cu o zi înainte, avusese, conform propriilor declaraţii, meciul scolastic al vieţii lui. Felicitări, bhuvane! (Babgulyas ès palinka?) După prima manşă, pe primele trei locuri de situau, în ordine, Mihnea Tîrcă, Tiberiu Matei şi Ciprian Burtan, cu Geza abia pe 12, după cele cîteva ieşiri "la orientare turistică". Între cele două manşe de concurs toată lumea a avut posibilitatea de a mai da încă o tură de antrenament, şansă de care au profitat din plin majoritatea concurenţilor şi care s-a reflectat evident în timpii finali. (Medalion vînătoresc?) Nu sînt prea multe de povestit din cele două run-uri, în afară de isprava lui Daniel Gârdan, care a abandonat în prima tură pentru a-si căuta actele pierdute, şi de savuroasele relatări ale lui Toma despre modul în care racerii abordau secţiunea tehnică dinainte de final ("Băi, să mor dac-au evitat mai mult de trei oameni copacu' ăla!"). Şi, deşi atmosfera rămăsese relaxa(n)tă, anticipaţia, tensiunea şi emoţiile îşi croiau încet, dar sigur, cale printre concurenţi. În urma ultimei manşe, Cipri a ratat şansa de a-şi îmbunătăţi timpul, fiind pus la respect de un copac mai aprig (Tochitură? Biftec Tartar?), iar Andrei, Costi şi Mircică se înghesuiau "toţi Doamne şi toţi trei!" într-o secundă strîmtă şi puberă (Conservă de sardine în ulei?). Nici teleportarea subită a domnului Kinda, de circa un an mîndrul posesor al unui braţ stîng "semi-mort", de pe doisprezece pe unu, nu s-ar spune că a mirat pe cineva. Mihnea: 4:52.81; Geza: 4:47.15. (Filet Mignon?) Ulterior, Mihnea spunea că timpi de 4:30 sînt cît se poate de realizabili, iar Geza vorbea de 4:10 într-un run curat. (Sachertorte? Schwarzwaldkuchen? Kaiserschmarrn?) Verificaţi o discuţie haioasă din duba As Sport Florescu, pe drumul spre Cota 1400, cu una bucată Geza legat cu şufa de maşină: "Şi, ia zi băi, Mihnea e pe primul loc, sau? Ummm, ia întreabă-l pe Geza dacă are pretenţii la podium, ca să vedem cu ce viteză luăm curba asta! Hă-hă-hă!" În timpul acesta, domnul Geza, şerpuia printre gropi no-handed, ţinîndu-se cu ambele mîini de cordelina ce-i fusese dată în grijă… (Tocăniţă coreeană din testicule de ţap cu sos picant?)
Clasamentul poate fi verificat puţin mai jos, deci nu vă vom mai plictisi cu el. Mai precizăm doar că organizatorii au răsplătit eforturile competitorilor mai iscusiţi cu premii în bani (1 – 1,5 – 2 bulioane de lei vechi) şi cu un trofeu original înmînat învingătorului de însăşi creatorul său, Ion Anghel, docent licenţiat în arte. De asemenea, vă mai atragem atenţia că Surmont Gravity Jam (nu la ultima ediţie!) a beneficiat de cel mai eficient sistem de cronometrare pe o rază de mulţi kilometri, sistem cu fotocelulă şi afisaj electronic în finiş, ce nu a lăsat loc de speculaţii şi care a permis concurenţilor, pentru prima oară, să-şi urmărească timpul obţinut, odată ce ajungeau în zona de sosire. (Pfeffersteak?)
Mulţumiri speciale şi "Ahoi!" primesc întreaga echipă Surmont, cea care a reuşit să ducă la bun sfîrşit trei evenimente total diferite (kiteboarding, skateboarding, mountainbiking) într-o lună de zile, Primăria Oraşului Sinaia, realizatorii traseului (Tibi, Geza, Andrei, Toma, Shepty şi M**i), Pitzi şi doamna de la "mansardă" pentru cazarea excelentă la un preţ rezonabil, arbitrii de traseu şi echipa de la cronometraj, artistul Ion Anghel pentru trofeu, şoferii de maxi-taxi de pe drumul de Cotă şi, nu în ultimul rînd, toţi participanţii. (Sărmăluţe în foi de viţă cu mămăliguţă şi smîntînă? Talmeş-balmeş?)
Coordonator de proiect, scrib de serviciu şi om ce trăieşte din rucsac,
Maximilian Munteanu
Rezultate finale:
1. Kinda Geza (Miercurea Ciuc / Fundango, Oakley)
2. Mihnea Tîrcă (Pucioasa / Kona, Sun-Ringle, Uvex)
3. Tiberiu Matei (Bucureşti / Sprandi)
4. Ciprian Burtan (Braşov / MyBike BV)
5. Andrei Şubran (Azuga)
6. Mircea-Valentin Cătană (Bucureşti)
7. Constantin Iordan (Braşov)
8. Maximilian Munteanu (Braşov / Trek, Bontrager, Gravis)
9. Cosmin Ciurcan (Braşov / MyBike BV)
10. Ion Osiac (Bucureşti)
|
|
Arhiva
Foto
|
arhiva