Rezultate Finale

Rezultate Calificări

Concurenți înscriși

Surmont Gravity Jam 2010 – Dulceata, marmelada, magiun si noroi!

 

Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. O stiam si noi foarte bine si pana la urma nu trebuie sa te mire prea tare ca lucrurile nu ies intotdeauna cum ti-ai dori sa iasa sau poate ca intr-un weekend de la mijlocul lui octombrie s-ar putea sa ploua. Dar astea sunt lucruri asumate si, dupa cum am mai spus de nu-stiu-cate-ori in ultima vreme, acest sport se numeste "mountainbiking" si nu are in vedere mironositele de club, ci numai pe cei care-l iubesc neconditionat. Acestea fiind spuse, putem merge mai departe.

  Traseul este un vechi cunoscut: acelasi din anii trecuti si nu prea! ;) Creionata in 2006 de brigada Surmont din dorinta de a avea o alternativa la clasicul Kamikaze, linia ce pleaca de langa noua gondola de la 1400 a fost adoptata de prietenii de la FunRide si Raid Extrem pentru al lor StepDown Challenge si a fost bine crescuta in ultimii doi ani, primind diverse adaugiri de esenta, ce au facut-o si mai distractiva si mai provocatoare. Anul acesta era insa timpul pentru ceva mai mult. Prin urmare, headshaper Geza, vinovat si de ce s-a construit recent prinin Bunloc, a raspuns prompt la appel, si-a mai aciuat niste oameni de bine si s-a pus pe treaba. Rezultatul: s-a perfectionat ce era deja bun, s-a refacut ce se deteriorase, mai multe kickere, mai multe contrapante si in mod cert mult mai mult flow. Deliciul pe final: o contapanta sanatoasa ce teleporteaza spre Clementin, kicker-ul amplu de final. Sa inceapa concursul!  

Dar stati asa, ca mai e putin pana atunci! Joi si vineri au fost zile de antrenament si toti riderii sositi care de pe unde coborau vadit satisfacuti de pe traseu. Unii au uitat chiar sa se mai antreneze si sa caute linii, atat de mult le placea! Chiar musafirul nostru de vaza, Filip Polc, zburda pe traseu si chiuia, spune-se, de mama focului. Asta pana la un moment dat, cel putin, cand a venit stirea ca Filip s-a accidentat. Confirmarea a venit si ea, din pacate, si tot ce s-a mai aflat a fost ca Filip a facut "o nefacuta" in prima parte a traseului, intr-una dintre cele mai periculoase zone. Cei ce l-au vazut ducand la capat linia aeriana cu 1000 la ora au marturisit ca nu au mai vazut asa ceva in viata lor si ca acum inteleg diferenta dintre un muritor de rand si un rider de World Cup. Pentru cei ce isi fac griji in legatura cu Filip, le spunem ca este bine, situatia lui este stabila si ca inca se afla sub supraveghere medicala, dar este pe calea cea buna. Prezenta lui chiar ar fi fost cireasa de pe tort, dar nu a fost sa fie… Excelenta zi de vineri, in care toata lumea, chiar si o parte din organizatori, s-a bucurat de dat si de conditii aproape perfecte, s-a incheiat cu un antologic foc de tabara in zona de finish, care i-a lasat uimiti pe norocosii aflati in zona. Concurentii seriosi s-au culcat devreme, in timp ce unii petrecareti au fript-o pana tarziu in noapte pe filmari oldschool ce documenteaza primele aventuri romanesti in circuitul mondial.  

Sambata dimineata ecuatia era cu fundul in sus, asa cum de fapt se astepta toata lumea si cum aratau si prognozele meteo: frig, ploaie mocaneasca. In timp ce altii nu stiau cum sa mai dea ture de antrenament, mi-am amintit de Myles Rockwell si de isprava lui de la Sierra Nevada din 2000, incununata cu un curcubeu de Campion Mondial. Pe scurt: dupa ce se antrenasera cateva zile bune in conditii de caldura si un sol foarte uscat, toti competitorii s-au trezit cu ploaie in ziua de concurs. Myles a hotarat sa mai doarma o ora in plus si sa nu piarda vremea antrenandu-se in conditii radical diferite, socotind ca oricum nu l-ar fi ajutat prea tare. Ergo prima mansa din ziua respectiva a fost direct finala! Nu am de fel aspiratii inalte, dar nici mie nu imi place sa ma murdaresc pe degeaba si sa stau la cozi la spalat biciclete, atunci cand pot face altceva. Deci prima mansa, direct calificarile! Spre surprinderea mea, bunghisem firava balanta a presiunii pneurilor, iar traseul era mult mai aderent decat imi imaginam, desi imi dadea dubioasa senzatie ca ma balansez pe o sfoara intre doi zgarie-nori sau poate ca topai intr-un picior pe o creasta de munte. Linie de finish, liniste!  

Calificarile nu au facut nimic mai mult decat sa cearna putin din cei 65 de participanti ramasi pe baricade. 10 la Hardtail, 10 la Masters, 10 la Juniori si 20 la Elite, cu o surpriza solitara, adica Sorin Parau calificat al 11-lea, dupa ce s-a "odihnit" putin pe traseu. V-am spus ca Cezar era iarasi pe 5 si Salam pe 7, amandoi pe (alte) biciclete de imprumut? Nu? No bun, ca v-am spus acum! Geza statea confortabil pe primul loc, la o distanta sensibila fata de Ova si de Danika, dar la Juniori Petarda avea, de fapt, cel mai bun timp de pana atunci, cu vreo 8 secunde mai rapid decat Geza. Nu neaparat o surpriza, dar mai sa fie!  

Finala, ploaie mocaneasca, noroi fluid acceptabil, coafura rezista. De fapt, nici nu e prea mult de povestit. La Hardtail, Rossi a ajuns in sfarsit in varful podiumului, cu Peti si Boga din Brasov pe 2 si 3. La Masters, Kiks, "on a winning run", si-a pierdut la propriu un papuc prin ultima contrapanta si a ajuns pe trei, dupa tanarul sau prieten, Popo, si polivalentul Daniel Rosioru. Legendele Robert Gustav Mircea si Marian Claudiu, ce dominau acum mai bine de zece ani, pe 4 si 7. Respect! La Juniori, nici o surpriza. Petarda – 1, Nimat – 2, Mirciulica – 3, Boti – 4 si Gabi – 5. Nici la Elite lucrurile nu au o turnura prea spectaculoasa. Sorin s-a instalat timpuriu pe primul loc si l-a pastrat pana la sfarsit, urmat fiind de Geza si de Danika, apoi de un Mircea Fanatan recunoscator si de un Cezar uluit, la al treilea sau loc 5 consecutiv. Ova a venit pe pana o buna bucata de traseu si a prins doar un amar loc 6, Costi s-a intors dupa o accidentare deloc usoara direct pe 7, Tzuna confirma cu un 8, subsemnatul se bucura de un 9, iar, nu in ultimul rand, Ionut Ivan, aproape localnic, aterizeaza si el pe 10, completand top ten-ul. Orice alte cuvinte ar fi in plus, dat fiind faptul ca galeria de imagini vorbeste de la sine. O singura precizare: Cezar Bajenaru a primit un premiu special din partea sponsorului nostru Burn, pentru darzenia sa si pentru constanta sa, care se suprapun intr-o buna masura cu spiritul acestui sport. Bravo, asa se face treaba!  

Organizatorii vor sa multumeasca partenerilor si sponsorilor: Primaria Orasului Sinaia, Burn, Trek, Commencal, Dragon, THE, Nema, Maxxis, TSG, FiveTen, RRP, Muc Off, Surmont Bikeshop, FunRide, Raid Extrem, Kero Bringa, iBike, PlayBike, MBike, ciclism.ro si DirtBike.ro. O suma de respecte se indreapta insa si catre shaperii Kinda Geza, Bogdan Musat, Paul Tosca, Tiberiu Matei, Razvan Damian, Rudolf Frohlich si Ciprian Popescu, catre domnul Marian de la Onest Timing, catre comisarii de traseu din Mures si catre toti cei care au contribuit la acest eveniment. Jos palaria!  

Cu respecte,
Maximilian Munteanu

Bike wash suport